dsgfdg

Ultimul cilidru din fier rece  era asezat acolo unde trebuia sa fie capul. Acum  mecanismul era aproape complet.. lipseau doar ochii… asa ca omul se indrepta spre masa unde se aflau  ultimele doua piese , care urmau sa contrasteze teribil de mult cu fierul intunecat.

Omul de tinichea… a aparut din dorinta unui inventator de a crea ceva unic. Numai ca dupa ani de munca bietul nostru  inventator a realizat ca nu era singurul care crease un om de tinichea, si atunci  si-a abandonat lucrarea intr-un garaj, locuit de igrasie si  nefolosit de mult timp, alaturi de alte piese de fier, inutile, pe care  le pastra cu gandul ca poate intr-o zi ii vor fi de folos, astfel inventatorul a renuntat sa mai creeze, a renuntat sa-si mai doreasca sa creeze ceva unic, a renuntat sa-si mai doresca nerealizabillul.

Dupa ani si ani petrecuti privind  bucatile de fiare ce-l inconjurau omul de tinichea realizeaza ca este singurul mecanism intreg din garaj. Asa incepe viata omului nostru de tinichea… intr-o zi acesta incearca sa-si miste ceea ce inventatorul numea mana, in alta ceea ce numea picior.. si tot asa pana cand  intr-o zi reuseste sa se ridice de pe lada de  lemn, care ii servise drept  pat  in aceasta casa imperfecta. Odata ce se vazu  pe propriile picioare acesta isi indrepta pasii spre fereastra care lumina odaia in fiecare dimineata, odata ajuns indreptul ferestrei fu luat cu asalt de o lume necunoscuta de el pana atunci. De atunci urma sa-si petreaca noptile urmatorilor ani in dreptul acelei ferestre… iar cu timpul invata sa observe mai atent ceea ce se petrecea intr-adevar in jurul sau… lumea ce il luase cu asalt in prima zi nu mai era aceeasi, nu mai era atat de minunata precum  i se aratase atunci. Acum aceasta lume il intrista.. ceva i se parea al naibii de gresit in tot ce vedea si auzea… a renuntat sa mai priveasca de aproape pe fereastra, uneori isi indrepta privirea in directia opusa a acesteia… tot ce simtea cand auzea plansetul unui copil, tipetul unei fiinte ii parea strain… parea furat din povestile pe care  le asculta la un casetofon vechi… uneori isi soptea ca tot ce crede ca simte nu este al lui… este simtirea povestitorului… simtire ce si-a atribuit-o siesi… iar alteori isi spunea ca poate are si el rostul lui in lumea aceasta… dar niciodata nu era sigur de ceea ce spunea… tocmai de asta vroia cu tot dinadinsul sa stie.

Ora cinci. Dimineata.

Omul de tinichea .

Garajul.

Fereastra cu barele reci de fier ca si el.

Eliberat de fereastra omul de tinichea paseste  in afara  garajului.

Manat de o dorinta ascunsa intra in casa de unde in ultima vreme rasunau tipete infioratoare si plansete de bebelus. Gasi bebelusul rosu de plans si ceea ce mai ramasese din cei ce se numeau  parinti. Il lua in brate, lua un biberon cu lapte si fugi cu acesta in podul casei… loc unde a avut grija de micut o vreme pana cand au aparut oameni negrii- albastrui cu lanterne si sepci grosolane. Fugarit de acestia a  trebuit sa le lase acestor oameni copilul pentru al feri de pericolul adus de prezenta sa . ajunse mai mult mort decat viu la garaj, intra inapoi pe fereastra , cu ultimele puteri intrepta la loc barele de fier  si acoperi fereastra cu o bucata groasa de tabla… .

Isi lasa greutatea fierului ce-l forma pe pamantul rece, sprijinit de lada  din lemn.

Astfel  nu voi mai gresi.

Acum stiu.

Nu exista.

Noapte buna garaj stupid.

 

inca una

este aproape toamna si vreau sa merg zgribulita in toiul zilei. abia astept sa ma scoata frigul din vagauna in care ma adapostesc pe timp de vara.

ce sa mai vara pentru mine este perioada de hibernat, iar fiecare zi pare ca trece mai greu, peretii pesterii in care zac par sa se apropie cu fiecare bataie de  ceas… aerul umed este din ce in ce mai greu de respirat… ma apropii de iesire unde dau nas in nas cu caldura inabusitoare de afara si ma intorc intr-un colt intunecat unde se afla un pietroi colturos… singurul.. de care ma rezem cateodata. iar pe mine ma vad ca pe o bucatica de carne ce se usuca putin cate putin  pana cand intr-o `frumoasa` zi de vara va disparea fara a fi observata.

chiar poti realiza cat de mic poti sa fii, cat de neinsemnat esti ?

esti doar o alta pata pe o fata de masa murdara.

esti o pata ce priveste, cu ochii umeziti de o picatura de cola prelinsa de pe barbia unui ins  burtos, ce galgaia lichidul negru in timp se holba la o pelicula de rahat,  cum paharul trantit la un centimetru de tine acopera alte pete.

 

conexiuni interumane

pe masura ce fiecare relatie pe care o am avanseza realizez ca sunt rece de la inceput pana la sfarsit.  acum cativa ani as fi zis ca este de vina persoana cu care imi petrec timpul, ca nu exista acea potrivire… dar nu este deloc asa. intotdeauna sau in mare parte  eu am fost de vina. nu zic ca nu imi pasa, din momentul in care petrecem un timp impreuna imi pasa… acum ma intreb de ce ? oare de fapt imi pasa de mine ?

mai intai exista, in viata fiecaruia, oameni care nu te intereseaza deloc, nici cat un punct pe o foaie, a caror existenta nu se va intersecta cu a ta.

dar drumul unui om se intersecteaza cu cel al altora, in majoritate sunt persoane care de obicei nu prea te intereseaza si nici ce au de spus, dar ii asculti,  pentru mine pot fi o  mare parte din asa-zisii prieteni sau  familie .  si in acelasi timp iti pasa. in cazul meu,  pentru ca uneori fara voia mea ma implica in viata lor, iar uneori actiunile lor sunt imfluentate de ale mele,  imi pasa si doar pentru ca astfel ma implica pe mine. de asta nu am multi asa-zisi prieteni. nu imi place sa ma implic sau sa imi complic existenta degeaba. imi place cat mai simplu cu putinta si incerc sa mentin aceasta simplitate.

mai exista o foarte mica parte care este alcatuita din oameni ale caror spuse te intereseaza, cu care, din unele sau mai multe puncte de vedere, te asemeni, persoane cu care o sa-ti petreci un timp mai mare sau poate deloc, care pot fi exceptii din a doua categorie.

iar pe mine intr-un mod sau altul toti acesti oanemi ma lasa rece, in general oamenii au acest efect asupra mea. daca inainte ma mai gandeam ca nu e bine asa, ca nu este bine  sa ma simt departe de tine cand ma imbratisezi, acum pot sustine ca pentru mine situatia este mai mult decat convenabila. si in acelasi timp am grija sa fie si pentru celalalt, iar cand miros o eventuala complicatie sau o viitoare indepartare am grija sa intrerup orice actuala situatie.  eu o numesc a parasi barca la timp…  la timp atat pentru mine cat si pentru cei care mai sunt in ea pentru ca asa este cel mai corect.

 

despre optiuni si alegeri

Ma gandeam zilele astea  la alegerile facute de mine pana la momentul de fata.  Sunt destul de multe la numar, ca la oricare de altfel, dar am incercat sa le cantaresc pe fiecare in parte cu avantaje si dezavantaje… nu doar in ceea ce ma priveste pe mine ci referitor la tot ce se poate lega de ele. Tot ce se numeste existenta dupa mine se bazeaza pe optiuni si astfel si pe alegeri care de multe ori nu sunt cele mai bune.

Fiecare om ar trebui sa se gandeasca, de fiecare data inaite de a face o alegere, la toate optiunile pe care le are sau nu in vedere, cat si la efectul propriilor actiuni asupra a tot ce-l inconjoara, pornind de la oameni, la care va veti gandi prima data, pana la natura. Ar mai trebui sa cantareasca avantajele si dezavantajele posibilelor alegeri, incepand apoi sa le elimine pe cele mai nefavorabile dintre acestea nu zic pana cand va ramane cu cele mai favorabile, deoarece ele nu exista decat in imaginatia noastra, dar pana cand de ultima vei fi sigur ca are cele mai putine parti negative.

Ca exemplu :  acum desi este putin probabil  daca va apuca sa citeasca textul asta cineva care nu se include nu am sa vin cu vreo explicatie suplimentara, dar repet ca exemplu oricine a rupt o coala alba la viata lui  sau  o hartie si a incercat sa o rupa cat mai dreapta, iar la sfarsit, dupa una sau mai multe incercari,  a ramas cu impresia ca a reusit. Dar in realitate intotdeauna vor mai exista imperfectiuni.. lucru cu care oricine ar citi sunt sigura ca ar fi de acord.  Ei bine exact la asta ma refeream atunci cand spuneam ca alegeri total pozitive nu exista decat in imaginatia noastra.

Iar eu, azi, dupa cateva zile de socotit… sincera sa fiu nu am ajuns la rezultate prea imbietoare… dar ma stradui si eu.

asa ca ganditi-va… optiuni si alegeri .